Piața muncii fără femei, viața noastră fără copii?

Este aceasta realitatea cu care trebuie să ne obișnuim? Femei casnice sau lucrând în agricultură de subzistență? Femei care aleg să nu devină mame pentru că acest lucru înseamnă, implicit, renunțarea la carieră/profesie?

NU! Nu cred ca este realitatea pe care trebuie să o acceptăm. Dar trebuie să vorbim despre acest lucru, fiind de acord cu un bun prieten, sociolog: „femeile trebuie, în primul rând, să vorbească despre asta!” Sunt experiențele personale, care vin cu toată frământările de rigoare, de care uneori, nici părinții, prietenii, soțul/partenerul nu sunt conștienți.

Despre muncă în viața noastră.

Din profesia mea, văd piața muncii și ce impact are asupra noastră, munca. Am să militez, în orice context, pentru muncă ca un element important al existenței noastre. Munca este cea care ne pune în situații în care putem învăța conștient dar și prin imitație și modelare comportamentală. La un moment dat în discursul public, aveam senzația că îndemnul este de a evita munca, de a evidenția persoane care susțin că nu îți trebuie nici școală nici muncă pentru a genera bani. Să îi combatem și să ne alegem modele sănătoase! Munca oferă mult mai multe.

Avem nevoie de muncă pentru a avea reușite, pentru a învăța permanent, pentru a ne simți în aceeași viteză cu ritmul societății, a schimbărilor, a evoluției tehnologice, pentru a ne menține încrederea în noi, în ceea ce putem noi face, pentru a ne cultiva autonomia, pentru a ne pune în situații în care alegem, nu în care suntem subiectul constrângerilor unor persoane/instituții etc. Munca este cea care ne dă un sens în viață, mai ales când o parte a rolurilor noastre se reduc ca pondere în viața curentă – ești părinte, dar copiii au crescut, nu mai au nevoie de ghidarea ta zilnică, când nu mai coordonezi oameni pentru că compania ta s-a închis sau ai intrat în pensie. Când nu mai ai aceleași roluri active în societate, munca te ajută să te reconstruiești, indiferent dacă este voluntară sau retribuită. Este instrumentul la care apelăm ca să învățăm, să ne ridicăm când suntem jos, să ne uităm cu mândrie la ce am făcut dar și cu încredere la viitor. Iar aceste lucruri sunt valabile pentru noi toți!

Mă întorc acum la rolul muncii în viața femeii pornind de la imaginea României de azi, în cifre:

Potrivit datelor publicate de Institutul National de Statistică, INSSE, luând în calcul datele de la finalul anului 2023, tabloul forței de muncă în România arăta așa:

Dacă luăm doar femeile casnice și lucrătorii familiali neremunerați, ajungem la aproape 1,5 milioane de femei aflate în situația de dependență financiară, fără autonomia financiară necesară unui trai decent, cu o probabilitate mai mare să se afle în segmentul de risc al sărăciei și al vulnerabilităților. Mai jos distribuția populației de 15 ani și peste, după participarea la activitatea economică, pe sexe și grupe de vârstă, potrivit insse.ro.

În România avem o anumită egalitate pe sexe când vine vorba de fete și băieți la naștere, dar încep să se simtă influențele normelor sociale, a presiunilor în activitatea lor și în societate, pe măsură ce copilul crește și preiau roluri în societate.

Studiul realizat de Centrul FILIA – Grija pentru democrație, interesele politice ale femeilor în 2024 – evidențiază câteva aspecte importante despre viața femeii în societatea noastră.

1. Avem modelul rolurilor tradițional patriarhale – în care femeia preia activitățile casnice (pregătirea mâncării, curățenie, spălatul vaselor și al hainelor, călcatul rufelor) și creșterea copiilor, iar bărbatul preia o altă parte din treburile casnice (reparații, activități agricole și tăiatul lemnelor), acolo unde este cazul. Prin trecerea către mediul urban, activități agricole și tăierea lemnelor dispar, dar nu întotdeauna înseamnă preluarea altor activități casnice. „În cupluri există diferențe mici dar semnificative statistic în funcție de nivelul de educație al femeii, sarcinile fiind asumate într-o măsură mai mare de către partener în cazul în care femeia are studii superioare” – menționează studiul Centrului Filia.
2. Prioritățile femeilor din agenda publică, în segmentul de vârstă 18-44 ani sunt educația, sănătatea și locurile de muncă, fiind ierarhizate și în funcție de perioada vieții. În intervalul 18-29 ani preocupările sunt legate de educație și modul în care își poate asigura un loc de muncă prin competențele dobândite, trecând spre segmentul 30-44 de ani către sănătate pe primul loc – perioada în care unele femei aleg să devină mame. Ca atare, nașterea este un moment în care calitatea serviciilor de sănătate este trăită puternic, cu toate preocupările pentru propria sănătate și cea a copilului. (vezi tabelul de mai jos, sursa studiul Centrul Filia, 2024)

Nașterea primului copil este un moment important. În primul rând alegerea momentului, iar studiul realizat de Asociația Moașelor Independente (AMI) evidențiază ce înseamnă alegerile femeii în a-și planifica viața reproductivă, instrumentele la care poate apela, dar și carențele sistemului de sănătate pe marginea acestui subiect. Tot AMI a dat publicității în 2024 studiul privind Experiența Nașterii în Spitalele din România – un raport care ne ajută să înțelegem ce înseamnă violența obstetrică, ce impact are asupra mamelor, dar și recomandări privind accesul la o asistență prietenoasă pentru femei și copii. Astfel de studii ne ajută să înțelegem realitatea în care trăiește femeia. Vă invit să le parcurgeți, unele aspecte sunt greu de gestionat, dar e bine să le știm.

Demografia și natalitatea

Un aspect alarmant, care va influența puternic economia, este demografia! Raportul Draghi vorbește despre riscurile demografice, Europa îmbătrânește și se depopulează, devine astfel mai puțin competitivă și datorită acestui aspect. Ca atare, vom avea o realitate cu mai puțini lucrători, contribuabili, chiriași, cumpărători de locuințe, antreprenori, inovatori, inventatori și, în cele din urmă, consumatori și alegători.

Au fost multe studii care doreau să identifice de ce, de câteva zeci de ani, natalitatea scade, la nivel global, fiind aproape în toate statele sub valoarea de înlocuire de 2,1 nașteri/femeie, excepție Africa sub Sahariană (unde a scăzut de la 6,8 la 4,3 nașteri/femeie). În 1994, economistul Lant Pritchett a descoperit cel mai puternic predictor național al fertilității detectat vreodată. Acel factor decisiv s-a dovedit a fi simplu: CEEA CE ÎȘI DORESC FEMEILE! Acest aspect pune accent pe factorul uman, dorința femeii, ca factor care determină modelul fertilității unei țări.  

Ce își doresc femeile pentru a alege să devină mame?

În țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, s-a văzut relația inversă între nivelul de educație al femeilor și numărul copiilor. Inițial asumpția era că avem un schimb – un trade-off – mai puțini copii pentru a le asigura o calitate mai bună a educației, având în vedere costurile totale pentru creșterea unui copil. În SUA, femeile cu peste 16 ani alocați studiilor au avut cel mai mic număr de copii în 1980, dar acest model nu se mai menține în 2019.

Matthias Doepke, economist german, profesor de economie la London School of Economics and Political Science și profesor de istorie economică la Northwestern University, coordonează o serie de studii care evidențiază că femeile își doresc să muncească, iar scenariul în care renunță la muncă/ la carieră/ la profesie pentru creșterea copiilor nu mai este o normă, ci este o excepție.

Femeile își doresc să poată compatibiliza viața de familie și cariera, ceea ce înseamnă o convergență a planurilor de viață între femeie și bărbat, după mult timp în care rolurile erau alocate tradițional, așa cum menționam la începutul articolului.

Sunt 4 factori care influențează puternic decizia finală de a avea copii (Doepke & colab, 2022).

1. Politicile privind familia. Un factor important este existența serviciilor de îngrijre a copilului, de tip creșe și grădinițe. Tocmai pentru a se putea întoarce la muncă, femeile își doresc să poată apela la astfel de servicii, de calitate, la un preț pe care și-l pot permite. În SUA aceste servicii le găsim cel mai mult în mediul privat, în Europa e un serviciu oferit prin sistemul național de educație, calitatea lor fiind determinată și de suma de bani alocată din bugetul național pentru educația timpurie. Danemarca și Suedia sunt două state care alocă sume considerabile acestui serviciu, tocmai pentru a le permite mamelor să se întoarcă la muncă. Accesibilitatea acestor servicii este un factor important, ca preț dar și ca locuri existente. În România, este o luptă să găsești un loc în creșele de stat, în măsura în care suntem în mediul urban, mediul rural fiind puternic afectat de lipsa creșelor și grădinițelor. Alți factori ce țin de familie îi reprezintă concediul paternal – alocarea și împărțirea lui între părinți, politica de taxe, respectiv numărul de ore pe care copilul îl poate petrece la grădinița respectiv școală – și programul de tip after school.
2. Un tată cooperant, care se implică, se vede pe sine parte din conceptul de creștere și educare a copiilor. Rolurile tradiționale în care tatăl era un furnizor al resurselor materiale, dar absent din viața copiilor, nu mai este de actualitate. Copii au nevoie și de mamă și de tată. Mă bucur să văd tot mai mulți tați cu copiii la plimbare, unii sunt foarte angajați în programul copiilor, de a-i duce la școală, la antrenamente, la activități, fiind într-un permanent dialog cu ei. Nu e tatăl cu rol de șofer și atât.
   În țările în care tații sunt mai implicați în creșterea copiilor și preiau o parte din activitățile casnice, natalitatea este mai ridicată. Japonia rămâne una dintre țările cu alocări tradiționale ale rolurilor în familie, iar în anul 2023 avea o rată de 1,35 nașteri/femeie.

3. Normele sociale favorabile unei mame care are un rol acasă și la locul de muncă. Cum operaționalizăm acest lucru? Să vedem o mamă care își lasă copilul la creșă și merge la lucru, fiind încrezătoare că e un lucru bun. Alocările tradiționale de roluri vin asociate și cu presiuni din partea membrilor familiei apropiate sau extinse, prin care se induce vina mamei că își reia activitatea. Aș completa acest lucru și cu bunăvoința existentă în societate de a ajuta o mamă, prezentă în acțiuni mici – ridicarea unui cărucior, un zâmbet adresat unei femei care își hrănește copilul, un cuvânt bun într-un moment delicat sau tensionat pentru o mamă sau un tată. Dar și disponibilitatea angajatorilor de a susține femeilor care vor să devină mame, prin angajarea lor și reintegrarea lor rapidă, când își doresc acest lucru.
4. Fricțiunile din piața muncii. Nevoia femeii de a avea un loc de muncă, pe care îl poate accesa și la întoarcerea din concediul de creștere copil este un factor important. Italia si Spania, sunt 2 țări cu o natalitate scăzută, iar un motiv îl reprezintă tipul de contracte de muncă existente, temporare sau rigide din punctul de vedere al orelor, combinat cu un serviciu de îngrijire a copiilor în creșe/grădinițe cu program scurt, care nu le permite mamelor să se întoarcă la muncă. În Italia, natalitatea atinge 1,2 nașteri/ femeie in 2023 (in scădere în ultimii 15 ani), iar în Spania a ajuns la 1,19 nașteri/femeie.
   România a eliminat din 1 august 2024 contractele de muncă part-time prin supraimpozitarea lor, la nivelul unui contract full-time. Într-o lună au fost închise aproape 1 milion de contracte de muncă part-time. Am atins exact segmentul mamelor care își asigurau un venit dar și îngrijirea copiilor, mai ales dacă se aflau la program scurt la creșe/grădinițe. Guvernul a împins atunci acest segment de femei în relații de dependență financiară. La finalul anului 2022, România avea 0,3% contracte part-time, Olanda 45,1%, Germania 28,9%, media UE fiind 17,6%.

Despre responsabilitatea fiecăruia dintre noi

Creșterea natalității este un efort comun: 1. al guvernului prin programe guvernamentale și măsuri luate cu impact direct și bugete alocate, pentru a crea un context economic și social favorabil; 2. al angajatorilor prin deschiderea față de acest segment de angajați – fiind conștienți că încurajează existența unei societăți în care business-ul lor va mai avea clienți, altfel depopularea va determina ajustări drastice și 3. al părinților prin responsabilitatea pe care și-o asumă, aducând pe lume copii pe care îi pot crește frumos, armonios, care le va umple viața, uneori peste limite, dar care le oferă ocazia unică de a crește sub grija și îndrumarea lor.

Într-o Românie aflată în pragul alegerilor parlamentare și prezidențiale, vorbim de programe de guvernare în care, uneori, ai senzația ca încercăm să facem oamenii dependenți de ajutoare sociale și facilități prin care să îi ținem pasivi, în loc să luăm măsuri pentru activarea lor.

Dacă aceasta este viziunea unor politicieni, e bine să fim noi conștienți de ce avem nevoie: programe de dezvoltare – calificare și recalificare, programe de instruire a adulților, programe și măsuri de facilitare și stimulare a muncii, de care să beneficieze angajații și angajatorii. Să abordăm ambele sisteme supply-side, a celor care oferă muncă – job seekers/cei care caută un loc de muncă/angajații – dar și demand-side – a celor care reprezintă cererea în piața muncii – employers/ angajatorii.

Pentru cele 1,5 milioane de femei lipsite de autonomie financiară avem nevoie de instruire, de creșterea competențelor, de tipuri de contracte de muncă care să le permită să muncească mai puțin de 8 ore; de măsuri care să încurajeze angajatorii să ofere job-uri part time exact pentru acest segment de femei,  de o flexibilizare a relațiilor de muncă; avem nevoie de creșe și grădinițe, de educație timpurie.

Avem nevoie de femei în politică, sunt cele care cunosc realitatea femeilor și pot să fie active în măsuri care le ajută să ducă o viață echilibrată și cu capul sus. Vă aduc aminte că la începutul anilor 2000 tinerele mame „beneficiau” de o indemnizație pentru creșterea copilului de 800 de lei, indiferent de nivelul salariului ei anterior și contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale. Această măsură a determinat multe femei să amâne sau să elimine ideea de a avea un copil, fiind o măsură de tip „motherhood penalty”, mai ales pentru segmentul femeilor care munceau, având salarii peste această valoare. Din 1 ianuarie 2009 indemnizația de creștere a copilului a devenit 85% din venitul ultimelor 12 luni, inițiativă legislativă introdusă de Lavinia Șandru (care devenise mamă, simțind această penalizare), susținută de Guvern prin Ministrul Muncii de atunci, Mariana Câmpeanu, lege promulgată mai apoi de președintele Traian Băsescu. Dar să nu ignorăm valoarea adusă de bărbații care pot deveni ambasadorii cauzelor care susțin o viață de calitate a femeii. Un exemplu edificator: Mișcarea sufragetelor în Anglia, la începutul secolului al XX-lea, care s-au luptat și au obținut drepturi politice pentru femei, în principal dreptul la vot, avându-l ca puternic susținător pe Keir Hardie, fondatorul Partidului Laburist.

Partidele politice au principala responsabilitate de a solicita femeilor să participe la alegeri pe listele lor, nu pentru a poza cu un procent de 30% alocat femeilor dar care, prin poziționarea lor la finalul listei, au puține șanse să fie alese. Responsabilitatea și asumarea reală se văd prin folosirea sistemului de tip fermoar, o femeie, un bărbat. Votul este responsabilitatea noastră, a alegătorilor.

Acest articol l-am scris având în minte filozofia lui John Locke (1632-1704) care a susținut că oamenii se bucură de libertate când au „libertatea perfectă de a-și rândui acțiunile și a dispune de posesiunile sau de persoanele lor așa cum socotesc ei de cuviință…fără să ceară permisiunea oricărui alt om și fără să depindă de voința acestuia”, libertatea fiind o aspirație fundamentală a tuturor ființelor umane.

Dacă, citind acest articol, fiecare femeie și fiecare bărbat este mai conștient/ă de realitatea pe care o trăiește și ce poate să facă, pentru a trăi o viață în spiritul libertății definit de John Locke, societatea românească face un pas în față. Contextul social în care trăim începem să ni-l îmbunătățim de azi!

Ph.D Claudia Indreica, psiholog, CEO Psihoselect, cu o expertiză de 23 de ani în servicii de recrutare și profilare candidați, având clienți companii din domeniul producției, IT, servicii, vânzări și distribuție, membru activ în Romanian Business Leaders și membru Board DWNT. Liderul grupul de lucru – Piața Muncii – Romanian Business Leaders, având ca obiective creșterea competitivității în piața muncii din România, diminuarea tensiunilor, respectiv a diferențelor de competențe, pentru a crea un mediu de lucru performant.