Ce faci când în echipa ta încep să se manifeste persoanele narcisiste?

În ultima perioadă am asistat, în contexte diferite, la prezența tot mai consistentă a oamenilor cu tendințe narcisiste. Mă ajută profesia de psiholog să îi pot identifica și să îi urmăresc, ca observator, să le văd manifestările dar și impactul în funcționarea unor echipe. Numărul lor a crescut în ultimii ani. Rămân o minoritate procentual, nu am văzut să depășească 10-15 % din componența unei echipe, dar uneori, e un procent suficient ca să submineze funcționarea sau unitatea unei echipe.

În DSM-5: Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale (”biblia” psihiatrilor și a psihologilor terapeuți) găsim descrierea tulburării de personalitate narcisistă – 5 criterii din cele 9 menționate sunt necesare ca tulburarea să fie diagnosticată. Ea se manifestă în cazul a 6 % din populație, dar multe forme sunt subclinice, de aceea îi percepem cu o frecvență mai mare, în jurul nostru.

Ce determină creșterea acestor cazuri? Îndrăznesc să definesc câțiva factori posibili de potențare: mediul tot mai competitiv în care trăim și nevoia de a ne face percepută prezența; cultivarea imaginii proprii utilizând social media – un mediu propice pentru promovarea facilă a unei imagini dezirabile care nu necesită și existența unui conținut valoros, contextul și normele sociale actuale, în care imaginea a devenit mai importantă decât conținutul.

Să nu uităm, e mai ușor să îți faci o poză cu un personaj valoros și să o postezi pe social media, decât să te ridici, prin conținutul furnizat, la același nivel. Asocierea într-o poză cu personaje publice, cu oameni competenți a devenit un sport la nivel global. Ne dorim să trăim cu iluzia că valoarea noastră crește, o dată cu această asociere. Dacă îți faci o poză cu Papa, nu înseamnă că devii mai catolic sau smerenia lui se transferă la tine. 😊

Am structurat acest articol răspunzând la 3 întrebări.

Care este impactul lor într-o echipă?

Cum identifici oamenii cu un profil narcisist?

Ce faci ca lider sau coleg, când ai în echipă o persoană cu manifestări narcisiste?

1. Care este impactul lor într-o echipă?

Menționez că astfel de profile narcisiste, găsim în mediul de business, în ONG-uri, în instituții de stat, în mediul politic, mediul educațional etc. Dacă tendințele narcisiste sunt incipiente, un mediu favorizant – funcția (de conducere, care vine cu o anumită putere asociată), cunoștințele de nișă sau unice într-un grup, anumite trăsături fizice care au încurajat admirația – le pot duce la un nivel greu de gestionat.

Indiferent de mediul în care identificăm aceste persoane narcisiste, ele au un impact major în funcționarea unei echipe. Când ai o colegă/ un coleg în echipă cu tendințe narcisiste, îți dai seama că pentru ei termenul de echipă nu există. Le lipsește capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă. Comunicarea este despre ei și imaginea pe care doresc să și-o formeze în fața altora, iar uneori sarcinile se împart disproporționat – ce e mai facil și de imagine pentru ei, ce necesită ”hardwork” – e pentru alții. Dar știu să își asume meritele pentru tot, generând frustrarea celorlalți membri ai echipei, un pas către acel ”quite quitting” – minimum de efort pentru a-ți menține jobul. Iar dacă aceste persoane cu tendințe narcisiste au rol de conducere, un lucru este cert: lângă ei e greu să te dezvolți, să îți menții motivația, să inovezi, ca atare, oamenii valoroși devin conștienți și părăsesc barca respectivă.

Cu nevoia de control exacerbată, persoanele narcisiste, intră în spațiul celorlalți. De la instrucțiuni oferite, la decizii luate pentru alții, fără participarea lor. Folosesc tactica atragerii aliaților, pentru a forța decizii în cadrul grupului, care să îi favorizeze, fără să își pună întrebarea ce se întâmplă mai departe cu funcționarea grupului, atmosfera creată sau motivația echipei, de a continua munca începută.

Creează conflicte distructive prin aceste intruziuni, iar pe cei care reacționează, perfect justificat, îi transformă în inamici declarați. Victimizarea lor, vine ca un pas natural în strategia lor de deresponsabilizare. În final, imaginea lor nu trebuie afectată, convingerea fundamentală este că, sunt cei mai buni. Aici veți vedea acel om din financiar care știe să le spună celor din vânzări cum trebuie abordată piața, sau omului de vânzări celor din producție cum trebuie planificată și optimizată producția. 😊

• Cum identifici oamenii cu un profil narcisist?

De cele mai multe ori, intrarea lor ”în scenă” este una pozitivă. Sunt oameni comunicativi, deschiși la intrarea în contexte noi, chiar dezvoltarea unor relații care, la prima vedere par de lungă durată. Nevoia lor de atenție? E normală, parcă toți avem nevoie de ea, cel puțin de la persoanele apropiate. Dar treptat, la persoanele narcisiste nevoia de atenție devine cu timpul permanentă și chiar toxică, se poziționează în centrul comunicărilor din cadrul unui grup, în centrul acțiunilor, chiar dacă nu este în aria ei/a lui de competență. Al doilea aspect pe care îl vezi este nevoia de control – controlul informațiilor, a acțiunilor celorlalți membri ai echipei, chiar dacă nu este liderul proiectului sau al echipei. Un alt aspect important: responsabilitatea pentru acțiunile sale sau ale celor din jur, și-o revendică dacă rezultatele sunt cele așteptate. Dacă rezultatul este un eșec – se victimizează și știe să evidențieze că vina, aparține altor persoane. Nevoia unei imagini perfecte este imensă!

Uneori se străduiesc să înțeleagă dinamica emoțiilor celor din jur, mai ales când vorbim de familie sau oamenii apropiați, dar își pierd repede  răbdarea. Lipsa empatiei simplifică mult lucrurile! Dar acest lucru duce la interpretări eronate, consideră că alții sunt o amenințare și încep conflictele care consumă energia organizației. Acea energie care ar putea să fie utilizată în rezultate mai bune. Miza este de cele mai multe ori nevoia de control, nevoia de putere, lucrurile să se întâmple cum spune ea/el.

Iar ca tabloul să fie complet, vedem nevoia de a fi admirată/admirat, de a solicita oamenilor din jur să se comporte astfel încât, să le susțină ”măreția”. De la solicitări simple – să îmi aduci haina, să îmi dați prioritate, sunt special/specială – la afirmații – ”eu știu cel mai bine, am 20 de ani de experiență”, ”eu sunt specialist în domeniul X” (implicit… voi nu sunteți). Descrierile sunt frecvent despre unicitatea calităților ei/lui, despre realizările extraordinare, meritul aparținându-i integral. Nimic despre contexte favorabile, colegi care au susținut, contribuțiile altora. Este tipul  de discurs ”me/myself and I”.

• Ce faci ca lider sau coleg, când ai în echipă o persoană cu manifestări narcisiste?

Cel mai important aspect: setezi din start ”regulile si terenul de joacă”! Le comunici repetat, iar orice încălcare a lor este sesizată și ”amendată” transparent în cadrul grupului, pentru a evidenția că regulile se aplică tuturor. În felul acesta, elimini posibilitatea persoanei narcisiste să își caute aliați, imediat ce încearcă să se victimizeze. De exemplu, într-un proiect- cine are rolul de coordonare integral sau pe arii diferite, care sunt regulile de comunicare și luare a deciziilor, la ce interval si cu ce informații/rezultate se întoarce fiecare în grup, astfel încât împărtășirea informațiilor să fie obligatorie. Cu alte cuvinte, definim acel ”modus operandi” sau mod de lucru, valabil pentru toți.

Stabilești limite clare!  Definim spațiul de acțiune și de decizie, al fiecărei persoane, orice intruziune fiind foarte ferm evidențiată și admonestată. Nu intri peste colega ta/colegul tău să iei decizii în numele lui, să îi forțezi mâna într-o anumită direcție, să îi spui ce este bine pentru ea/el, nu îți asumi meritele grupului sau ale unui membru al echipei. Să nu uităm! Tăcerea nu ajută în astfel de cazuri! Ea nu face altceva decât să gireze indirect acțiunile intruzive ale persoanei narcisiste…. direcția fiind clară către tensiuni și conflicte cu impact în derularea businessului.

Persoanele cu tendințe narcisiste sunt mult mai eficiente dacă lucrează singure – iar acest lucru favorizează asumarea responsabilității pentru rezultatele obținute. Sunt prinse în propria capcană a admirației și perfecțiunii, vor face tot posibilul ca aceste două elemente să nu fie afectate, de un eventual eșec.

Persoanele cu tendințe narcisiste tind să acapareze un grup prin prezența foarte vocală, cu un torent de expresii și afirmații, chiar dacă mesajul este unul ambiguu sau fără legătură cu momentul sau tema abordată. Este aproape imposibilă finalizarea unei ședințe cu pași clari de acțiune și rezultate asumate,  nevoia lor fiind de atenție, putere și control, nu de rezultate. Într-un astfel de context ceilalți membri ai echipei, se simt copleșiți și nesemnificativi, chiar dacă ei sunt cei care duc grupul către rezultate.  Liderul grupului este cel care trebuie să  preia controlul comunicării, să reamintească ferm limitele și regulile aplicate întregului grup, astfel încât persoana cu tendințe narcisiste să revină în cadrul agreat inițial. Fermitatea este un cuvânt cheie, în acest context. Să nu uităm accentul pe conținut, să verbalizăm contribuțiile membrilor mai puțin vocali, tocmai pentru a evidenția ce valorizăm în această echipă.

În interviurile de angajare remarcați discursul de tip ”me/myself and I”. Cum este realizată descrierea proiectelor personale? Ce procent au descrierile despre contribuția echipei sau a celor din jur. Să nu uităm, oamenii cu tendințe narcisiste pot să fie fascinanți prin descrierea si forma comunicării. Să trecem de formă, să ne uităm la conținut. Iar dacă avem roluri în care lucrează singuri, să valorificăm nevoia lor de admirație și perfecțiune.

După parcurgerea articolului, s-ar putea să aveți o claritate în minte, să vă fie mai ușor să înțelegeți unele situații dificile din companie/ din piață. E un pas în față, soluționarea devine mai ușoară. S-ar putea să fiți furioși, pentru că vă regăsiți în procent mare în descrierea de mai sus. Și acest lucru e un pas în față. Persoanele cu tendințe narcisiste, nu au intenții rele, nevoia lor – de control, putere, de a fi admirată/admirat – le viciază conduita într-o echipă.

Poate, o doză de narcisism găsim în fiecare dintre noi, esențial este să nu avem impresia că levităm pe ghiocei 😊. Să ne punem voit în situații care ne ajută să resemnificăm ”unicitatea” noastră. În felul acesta, vom vedea că avem spațiu de învățare dar să facem eforturi în direcția autentică a dezvoltării noastre, stabilind aria în care dorim să devenim mai buni.

Articolul publicat in Revista Cariere, 23.11.2023, il gasiti aici.