Poveste de Crăciun – Secretul Fericirii!

Un negustor și-a trimis fiul să învețe despre secretul fericirii de la cel mai înțelept om din lume. Băiatul a hoinărit prin deșert timp de 40 de zile și, în cele din urmă, a dat peste un castel frumos, înalt pe vârful unui munte. Acolo trăia Înțeleptul. 

În loc să găsească un om sfânt, eroul nostru, intrând în camera principală a castelului, a găsit un loc plin de activitate: negustorii veneau și plecau, oamenii discutau, o mică orchestră cânta, lateral o masă acoperită cu platouri cu cele mai delicioase mâncăruri din acea parte a lumii. Înțeleptul a vorbit cu toată lumea, iar băiatul a trebuit să aștepte două ore înainte de a-i veni rândul, ca să primească atenția bărbatului. 

Înțeleptul a ascultat cu atenție explicația băiatului despre motivul pentru care a venit, dar i-a spus că nu a avut timp chiar atunci să-i explice secretul fericirii. El i-a sugerat băiatului să se uite în palat și în jurul lui, iar după două ore să se întoarcă. 

“Între timp, vreau să te rog să faci ceva”, a spus înțeleptul, înmânându-i băiatului o linguriță care conținea două picături generoase de ulei. “În timp ce te plimbi, poartă această lingură cu tine fără a permite uleiului să se verse”. 

Băiatul a început să urce și să coboare numeroasele scări ale palatului, ținându-și ochii fixați pe lingură. După două ore, s-a întors în camera unde se afla înțeleptul. 

“Ei bine,” a întrebat înțeleptul, “ai văzut tapiseriile persane care sunt atârnate în sala mea de mese? Ai văzut grădina pe care maestrului grădinar i-a luat zece ani să o creeze? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?” 

Băiatul a fost jenat și a mărturisit că nu a observat nimic. Singura lui grijă fusese să nu verse untdelemnul pe care înțeleptul i-l încredințase. 

“Atunci întoarce-te și observă minunile lumii mele”, a spus înțeleptul. “Nu poți avea încredere într-un om dacă nu-i cunoști casa”. 

Ușurat, băiatul a luat lingura și s-a întors la explorarea palatului, de data aceasta observând toate operele de artă de pe tavane și pereți. A văzut grădinile, munții din jurul lui, frumusețea florilor și gustul cu care totul fusese ales. Când s-a întors la înțelept, el a povestit în detaliu tot ceea ce văzuse. 

“Dar unde sunt picăturile de ulei pe care ți le-am încredințat?” a întrebat înțeleptul. Uitându-se în jos la lingura pe care o ținea, băiatul a văzut că uleiul dispăruse. 

“Ei bine, există un singur sfat pe care ți-l pot da”, a spus cel mai înțelept dintre înțelepți. “Secretul fericirii este să vezi toate minunile lumii și să nu uiți niciodată picăturile de ulei de pe lingură”.