Istoria recrutarii. Cand a inceput totul?

In articolul de astazi te voi initia in istoria recrutarii. Cum si cand a inceput totul? Cand am inceput sa ma documentez am fost foarte entuziasmata sa vad care au fost „primii pasi” in recrutare. Cine a initiat acest domeniu? Cum a fost primul interviu? Cu siguranta imi impartasesti entuziasmul si vrei si tu sa stii cand a aparut domeniul acesta care te duce de la “love to hate”, in cateva minute.

Fara sa mai batem pasul pe loc, te invit sa pasesti in filele de istorie ale recrutarii. Una dintre cele mai vechi urme ale unei agenti de angajare, este in 1650. Propunerea a venit din partea lui Henry Robinson. Parlamentul Britanic a respins aceasta propunere, insa Henry si-a inceput propria lui afacere. Din pacate nu a avut un succes atat de rasunator cum spera.

O alta companie privata care a aparut ca un ajutor in urma cutremurului devastator din 1906 din San Francisco, a fost deschisa de catre Katharine Feltonas.

Ideea de recrutare s-a nascut si din pricina celui de al-II-lea razboi mondial. Multi barbati s-au inrolat in armata lasand diferite posturi fara angajati. Din cauza acestei lipse severe de angajati s-au initiat primele agentii de recrutare. Lucrurile nu erau atat de simple ca si acum. Partea cea mai grea era pentru angajatori sa gaseasca nu neaparat omul cu abilitatile potrivite pentru job, ci mai mult sa gaseasca persoana care sa nu fie solicitata pentru razboi. In paralel cu razboiul, se dadea un razboi pentru talente.

In perioada 1940-1970, recruiterii erau adevarati agenti sub acoperire.

Din lipsa resurselor si a instrumentelor, unii angajatori incercau sa descopere intreaga biografie a persoanei care aplica pentru un job.

Majoritatea angajatilor luau legatura cu diferiti cunoscuti, citeau ziarele zi de zi astfel incat sa nu rateze ocazia de a descoperi o persoana potrivita. Se foloseau chiar si de agendele de telefon si sunau persoane care credeau ca ar fi cele potrivite. Vorbesc de perioada dinainte de calculatoare si internet. Un recruiter din acea perioada se folosea de masini de scris, generatoare de nume, ziare cat mai multe si jurnalele zilnice. Iti poti imagina cat de ingropati in hartii si hartiute erau.

Ti se pare dificil in ziua de azi vanzarea rapida prin telefon? Imagineaza-ti ca in acea perioada, angajatorii sunau persoane diferite pentru a le vinde un job, sau pentru a afla si cele mai mici detalii despre ei. Suna ca un fel de phone screening, dar e de departe asa ceva.

In perioada 1980-1990 lucrurile s-au mai aliniat.

A aparut internetul, prin urmare si calculatoarele. Cu toate ca si-a facut aparitia calculatorul, iar mai apoi prietenul lui inegalabil, internetul, recrutarea tot nu a fost atat de simpla cum e acum (desi chiar si in prezent recrutarea poate sa fie foarte dificila).

In aceasta perioada angajatorii s-au putut folosi de platforme online de job-uri, aveau mai multe baze de date, chiar si sisteme de urmarire a aplicantilor. Cu siguranta intreg procesul s-a usurat si rezultatele au aparut mult mai repede.

Cel mai mare target al recruiterilor din acea perioada era sa identifice candidati disponibili si sa ii angajeze. Nu se punea atat de mult accent pe abilitati sau competente must. Situatiile in care se facea cate o evaluare detaliata erau destul de rare si extrem de costisitoare. Agentiile de recrutare erau numite „Magazine de Job-uri”.

In perioada 2000 si pana in prezent, pozitia de recruiter este una dintre cele mai ravnite job-uri.

Evident strategiile si metodele de recrutare s-au perfectionat, iar rezultatul asteptat este unul mult mai rapid si mult mai satisfacator.

Recrutarea moderna isi are activitatea in online. Rareori se intampla ca un candidat sa se prezinte la intalnire cu un CV printat. Cel mai probabil deja l-ai primit prin mail, l-ai downloadat de pe o platforma online, i-ai vizitat profilele pe platformele de social media si stii in proportie de 80% tot ce ai nevoie despre el. In prezent procesul de recrutare s-a digitalizat. Angajatorii, sau recruiterii se bazeaza pe paginile de social media care au un impact foarte mare in selectarea candidatului potrivit.

In ceea ce priveste procesul nostru de recrutare, ne bazam deseori pe cunoasterea pietei. Dupa 15 ani de experienta, mii de interviuri si zeci de mii de CV-uri vazute, incepi sa cunosti deja profilul omului urmarindu-i evolutia si companiile in care a activat. Acest lucru ne ajuta sa grabim procesul de recrutare si sa excludem interviurile care nu ar genera rezultate.

Daca pana in societatea moderna, recruiterii aveau sarcina de a gasi un angajat, acum au responsabilitatea de a gasi ANGAJATUL CEL MAI POTRIVIT. Acel angajat care va genera rezultate din prima saptamana (dezirabil), care este setat pe cariera si evolutie si vrea sa se dezvolte intr-un mediu organizational care ii impartaseste viziunea.

Dupa cum vezi recrutarea a inceput in perioadele cele mai dificile pe care le-a trait lumea. Un razboi. Daca atunci a fost posibil cand nu aveai foarte multe alternative, data viitoare cand iti trece prin gand faptul ca ti-e imposibil sa gasesti un candidat potrivit, adu-ti aminte ca s-au gasit angajati de top pana si in perioada razboiului, fara internet si social media.

Poate acest lucru te va motiva si iti va da imboldul sa nu te dai batut si sa gasesti intr-adevar un viitor angajat de succes.

Iti tin pumnii si iti reamintesc ca poti sa iti expui orice nelamurire ai despre recrutare printr-un comentariu. Iti voi raspunde printr-un articol detaliat astfel incat sa fiu sigura ca am acoperit orice posibila alta intrebare.

Drag,

Claudia