Leoaica tanara, recrutarea. De ce unele persoane se tem de ea
Stau seara, langa un pahar de vin, si scriu acest articol. Parca in ultimele zile atat de multe lucruri s-au intamplat, ca am nevoia sa spun stop gandurilor si sa mi le asez pe hartie.
In ultimele zile, parca o avalansa de cereri au venit spre noi. Ma bucur, inseamna ca ceea ce ne-am propus noi, sa avem un impact in mediul de business prin ceea ce facem, prin recrutarea celor mai buni oameni pentru dezvoltarea fiecarui partener al nostru, se intampla din ce in ce mai des. Imi iubesc clientii, efectiv. Ii sustin pana in panzele albe atunci cand au o idee noua, cand provoaca realitatea curenta si vin cu ceva nou.
Impreuna cu colegii mei, caut solutii pentru a adauga valoare prin fiecare pas. Aceasta este una dintre „regulile” Psihoselect. Dar tot eu, sunt cea care atunci cand povestea devine nerealista o spun cu subiect si predicat. E nevoie sa ne ajustam intre noi, toti cei care activam in mediul de business. Cresterea fiecaruia dintre noi, in final inseamna cresterea unei noi generatii, cresterea noastra ca si tara.
Chiar cred ca treptat am trecut de la nivelul in care ne uitam doar la binele propriu si incepem sa vedem ca facem parte dintr-o comunitate, dintr-un oras care are niste ambitii si pe care i le putem sustine. Facem parte dintr-o societate a carei educatie putem participa fiecare dintre noi.
Oare intelegi pana acum ce simt?
In ultimele 2 zile, am avut niste experiente care m-au pus pe ganduri.
Oare inca mai suntem la nivelul acesta? Discut cu managementul unei companii cateva pozitii noi de management, o noua orientare a companiei. Primul lucru, cer informatii ca sa inteleg foarte bine care este directia noua, ce targeteaza, incotro vor sa dezvolte compania, sa inteleg cat se poate de bine liniile noi de business.
Si nu doar atat, intotdeauna cand am idei, on the spot, prin care pot sa le completez sistemul de vanzare, sistemul de promovare sau modul de angrenare a clientilor dar si a angajatilor in noua linie de business, o fac cu mare drag. Inca o data, impreuna impactam mediul de business si il ducem spre excelenta. Si dupa un meeting de 3 ore, ne-am ridicat de la masa foarte multumiti, pentru ca impreuna am completat imaginea liniei noi de business.
Am facut si un profil foarte acurat a oamenilor care pot sa aduca valoare companiei, ne-am strans mana si ne-am stabilit urmatorii pasi. Trec cateva ore si vine feedback-ul departamentului de resurse umane din interior: nu este de acord sa se lucreze cu o companie externa. Raman stupefiata. Acestea sunt acele momente in care spui: ori am tampit ori am tampit, ca nu mai inteleg nimic.
De acest nivel trebuie sa trecem. Noi ca oameni de HR sustinem business-ul indiferent de pe ce parte activam.
Fiecare avem asset-uri cu care putem sa contribuim. Noi venim ca o completare, aducand acea expertiza pe care am dezvoltat-o avand o diversitate mare de companii cu care ne suprapunem, avand in medie 90 de interviuri pe saptamana pentru pozitii in domeniul vanzarilor, incepand cu FMCG si ajungand la vanzarile consultative.
Avand 60 interviuri pe saptamana pentru pozitii de management, doar ca prim filtru, pentru ca pozitia este atat de specifica, ca aceasta e numai prima lista. Cunoscand prin tehnologia moderna, cam 300 de IT pe luna, din care ramai cu 1 candidat, ceilalti considerand oportunitatea de job despre care le vorbesti putin interesanta, pentru ca pe canalele lui de informare si comunicare, compania nu are nici o imagine. 🙂 Dar asta e, atata vreme cat poti alege, o faci.
Nu odata ma uit peste cateva CV-uri si pot sa imi dau seama de profilul persoanei respective, ca si activitate, dar nu numai.
De ce?
Pentru ca am vazut atat de multi oameni din companiile respective, incat deja imi dau seama de profilul de om pe care il agreaza top managementul companiei, chiar daca nu l-am intalnit niciodata. Pur si simplu expunerea cu un astfel de ritm la procese de recrutare si executive search pe anumite domenii, iti dezvolta niste abilitati clare.
Acum doua saptamani, intr-o dimineata imi faceam cei 10 km de alergare, cand suna telefonul, un prieten drag (odata numit doar client), imi cere sa il ajut la structurarea unui pachet salarial pentru pozitia de GM.
Nu ma opresc, alerg mai departe si incep sa discut alternative, niveluri salariale, modalitati de engagement pe termen mediu, forme de recompensare in functie de rezultatele anuale ale companiei. Apare un capac de canal pe care l-am vazut prea tarziu. Il agat, ma intind frumos, telefonul imi ajunge in strada, dar am ramas cu castile in urechi.
Ma ridic, convorbirea nu se intrerupsese, conectez castile si continui discutia, alergand mai departe. Cand termin, zic OK now let’s see the damages. Julita bine, genunchi, antebrat, sold, dar asta e viata merge mai departe, and I love my clients.
Cam acesta e nivelul nostru de dedicare si suntem acolo langa tine, pentru ca asa compania in care tu esti un om de HR profesionist creste, iar tu odata cu ea. Provocarile ei, inseamna iesirea ta din zona de confort ceea ce inseamna ca inveti din nou si din nou.
La fel ca si noi, cu fiecare client nou, cu fiecare domeniu in care intram prin partenerii nostri. Iar noi in intelepciunea noastra, am trecut de nivelul orgoliilor, de nivelul discutiilor „daca lucrezi cu ei, eu nu mai fac nimic”. Suntem la alt nivel, cel in care fiecare recunoaste valoarea celuilalt si se bucura ca poate sa o impartaseasca si sa crestem o companie la care am pus umarul, tu intr-o parte iar noi in alta. We believe in a win-win approach.
Gata, mi-am terminat paharul de vin si de asezat ideile pe „hartie”. In cazul acesta avem happy end, lucram mai departe impreuna, pentru ca CEO-ul este unul foarte determinat si vede mai departe. Dar am si eu o determinare… undeva pe drum sa ne imprietenim, poate va fi mai usor asa sa ne vedem partile bune si sa ne sustinem in ceea ce facem reciproc.
Cand un nou client intra pe usa companiei tale, vezi in el un viitor prieten?
Drag,
Claudia.